Studiul sugerează că formele grave de COVID-19 au la bază cel puţin două mecanisme biologice: tipul apărării antivirale înnăscute - importantă în primele faze ale bolii - şi procesele inflamatorii dezvoltate de bolnav.
Echipa care a realizat cercetarea consideră că testele clinice trebuie axate pe medicamentele care vizează aceste căi antivirale şi antiinflamatorii specifice.
Diferenţe au fost descoperite în genele IFNAR2, TYK2, OAS1, DPP9 şi CCR2, ceea ce explică, în parte, de ce unele persoane dezvoltă forme grave de COVID-19, în timp ce altele nu sunt afectate, notează această universitate.
S-a observat astfel că o diminuare a activităţii genei TYK2 protejează împotriva infectării cu SARS-CoV-2 şi că medicamente antiinflamatoare din categoria inhibitoarelor JAK produc acest efect.
Acelaşi studiu mai semnalează că o creştere a activităţii genei INFAR2 creează ''probabil'' protecţie în faţa noului coronavirus, întrucât ar putea imita efectul tratamentului cu interferon.
Persons:
Kenneth Baillie
Organizations:
Universitatea din
Locations:
Universitatea din Edinburgh, Diferenţe, TYK2, OAS1